Inima

Ce este inima?

Inima este un organ cavitar sub forma de con care se gaseste intre plamani, cu varful (apexul) orientat in jos, inainte si spre stanga. Inima este aproximativ de marimea unui pumn inchis.

Functia ei principala este de a trimite sangele in circulatie, ea actionand ca o pompa. Debitul sau cantitatea de sange pompata pe minut este in medie de 5 litri.

Inima este alcatuita din tesut muscular, miocardul, un tip special de muschi striat care nu se mai gaseste in alta parte in organism. La exterior este invelita intr-un sac dur de tesut fibros, numit pericard. Pericardul este format din doua foite intre care se gaseste un strat fin de lichid pentru a inlatura frictiunea care apare prin contractia si distensia inimii, intre aceasta si structurile din jur.

Cum functioneaza?

Celulele musculare de la nivelul inimii se pot imparti in doua categorii: celule musculare obisnuite, „muncitoare” care formeaza masa musculara majoritara, si celule musculare  mai speciale care formeaza sistemul de conducere al inimii, si care au o caracteristica foarte importanta: au capacitatea spontana de a emite si conduce impulsuri electrice care se vor concretiza ulterior in contractia musculaturii cardiace.

Aceste celule care au capacitatea spontana de a emite impulsuri electrice se numesc, medical celule „pacemaker”, adica sunt celule capabile sa imprime inimii un anumit ritm/frecventa.

Sistemul de conducere al inimii este format din urmatoarele structuri:

  • Nodul sino-atrial care emite, in mod fiziologic, impulsuri cu o frecventa de 60-100 batai pe minut (acest interval reprezinta, deasemenea, si numarul normal de batai ale inimii pe minut)
  • Nodul atrioventricular
  • Fasciculul His care se imparte in doua ramuri principale, stang si drept
  • Reteaua Purkinje

Inima si sistemul circulator

Inima este formata din patru camarute sau cavitati: doua atrii si doi ventriculi. Aceste cavitati, prin functiile pe care le indeplinesc, impart inima in doua jumatati, dreapta si stanga, astfel incat, frecvent, se vorbeste despre inima dreapta (atriul drept si ventriculul drept) si inima stanga (atriul stang si ventriculul stang). In mod fiziologic (normal), inima dreapta nu comunica in mod direct cu cea stanga, decat in cursul vietii intrauterine.

Comunicarea intre cavitatile inimii se face prin intermediul unor structuri denumite valve. Acestea reprezinta niste foite fibroase, subtiri, care imprima sangelui un sens unic de circulatie (il împiedica sa se intoarca). Astfel, atriul drept comunica cu ventriculul drept prin intermediul valvei tricuspide, iar atriul stang comunica cu ventriculul stang prin intermediul valvei mitrale.

Vasele care pleaca de la inima se numesc artere, iar cele care se intorc la inima, vene. Arterele care pleaca de la inima sunt: artera aorta care porneste din ventriculul stang si artera pulmonara care porneste din ventriculul drept. La baza acestor artere se gasesc, desemenea, valvele aortica si, respectiv, pulmonara, care au acelasi rol de a imprima sangelul un sens unic de circulatie. Venele care se intorc la inima stanga se numesc venele pulmonare, sunt in numar de patru si se deschid in atriul stang. Venele care se intorc la inima dreapta se numesc venele cave, sunt in numar de doua, una superioara si una inferioara, si se deschid in atriul drept.

Prin artere circula sange oxigenat si substantele nutritive iar prin vene, sangele deoxigenat, cu dioxid de carbon si substante care trebuiesc indepartate din circulatie. Aceasta regula se aplica doar pentru circulatia mare, si anume, pentru sangele care este pompat de inima stanga (atriul stang -˃ ventriculul stang -˃ artera aorta -˃ organe). In ceea ce priveste circulatia mica (atriul drept -˃ ventriculul drept -˃ artera pulmonara -˃ plamani) situatia este exact pe dos: prin artere circula sangele deoxigenat, care urmeaza sa se oxigeneze in plaman, iar prin vene circula sangele oxigenat care va fi dus de venele pulmonare in atriul stang.

TOP