Ce legătură are gura cu inima? — Dr. Ștefan Busnatu

Ieri am fost la absolvirea studenților de la Facultatea de Medicină Dentară. O arenă plină de tineri medici la început de drum. Privindu-i, mi-am amintit de un lucru pe care îl spun rar cu voce tare. Mulți dintre pacienții pe care i-am văzut după un infarct ar fi avut nevoie, cu ani înainte, nu doar de un cardiolog. Ar fi avut nevoie și de un medic dentist.

Nu e o glumă. Gura și inima sunt legate prin două drumuri diferite. Unul lent, care ține ani de zile, și se numește inflamație. Celălalt rapid și rar, dar mult mai periculos, și se numește infecție.

Merită să le înțelegeți pe amândouă.

Mai întâi: ce se întâmplă în gură

Gura e plină de bacterii. E normal, toți le avem. Cât timp gingiile sunt sănătoase, bacteriile stau unde le e locul și nu deranjează pe nimeni. Problema apare când gingia se inflamează. Se înroșește, se umflă, sângerează la periaj. Dacă asta durează ani de zile, între dinte și gingie se formează un spațiu în care bacteriile se adăpostesc. Un fel de rană care nu se vindecă niciodată. Iar rana asta nu doare. Ăsta e lucrul cel mai periculos la ea. Oamenii trăiesc cu ea zeci de ani fără să bănuiască nimic, pentru că nimic nu îi anunță.

Boala se numește parodontită. Nu e o raritate: în formă gravă, o are cam una din zece persoane din lume. La noi, unde mulți ajung la stomatolog abia când îi doare ceva, cifra e aproape sigur mai mare.

Drumul lent: inflamația

Cuvântul „inflamație" sună tehnic, dar lucrul în sine îl cunoașteți foarte bine. Când vă tăiați la deget, locul se înroșește, se umflă, se încălzește. Asta e inflamația. E armata organismului care vine la fața locului: curăță, distruge microbii, repară. După câteva zile, treaba e gata, armata se retrage, rana se vindecă. Inflamația e un lucru bun. Fără ea am muri de la prima zgârietură. Problema e alta. Problema apare când armata nu se mai retrage niciodată.

Inflamația care nu se oprește

Gândiți-vă la gingia inflamată ca la o rană deschisă permanent. De fiecare dată când mâncați sau vă spălați pe dinți, câteva bacterii intră prin ea direct în sânge. De zeci de ori pe zi. În fiecare zi. Ani la rând. Organismul le elimină de fiecare dată. Dar ca să facă asta, trimite de fiecare dată armata. Iar armata nu mai pleacă niciodată acasă, pentru că atacul se repetă la fiecare masă. Rezultatul: un foc mocnit care arde permanent, în tot corpul. Nu îl simțiți. Nu vă doare nimic. Nu aveți febră. Dar e acolo, și se vede în analize dacă știi ce să cauți. Medicii au un nume pentru asta: inflamație cronică de fond.

De ce contează pentru artere

Arterele nu sunt niște țevi simple. Pe dinăuntru au un strat subțire de celule — o căptușeală vie, care le ajută să se relaxeze și să se strângă, ca sângele să treacă normal. Căptușeala asta e și un fel de tapet: cât timp e neted și întreg, nimic nu se lipește de el. Inflamația permanentă îl strică. Îl face aspru, crăpat, permeabil. Iar pe un perete stricat, colesterolul începe să se depună. Nu pentru că ar fi mai mult colesterol în sânge — ci pentru că acum are unde să se prindă. Așa se formează plăcile care, cu anii, îngustează arterele inimii. Și mai e ceva, și mai important. Inflamația nu doar ajută placa să se formeze. O face și instabilă. O placă „liniștită" poate sta zeci de ani fără să facă rău. O placă inflamată se poate rupe brusc — și atunci, în câteva minute, se formează un cheag care blochează artera. Asta e, de fapt, un infarct. Nu o țeavă care se înfundă încet. O placă inflamată care se rupe deodată.

Poate părea o veste rea. E de fapt o veste bună, și iată de ce.

În cardiologie a existat mult timp o întrebare fără răspuns: de ce unii oameni fac infarct deși au colesterolul bun și tensiunea sub control? Răspunsul de astăzi e, în bună parte, inflamația. E acea parte de risc pe care pastilele clasice nu o acoperă.

Iar inflamația din gingii e una dintre puținele surse de inflamație cronică pe care le poți trata efectiv. Nu poți să-ți schimbi vârsta sau genele. Dar o gingie bolnavă se tratează.

Ce arată studiile

În 2020, specialiștii europeni în boli ale gingiilor și Federația Mondială a Inimii au făcut ceva neobișnuit: s-au așezat la aceeași masă și au scris un document comun. Concluzia a fost că bolile grave ale gingiilor cresc riscul de boli de inimă și sunt legate de un risc mai mare de deces din cauze cardiovasculare.

O analiză publicată în 2026, care a reunit 30 de studii pe oameni fără probleme cardiace la început, a arătat un risc cu aproximativ o treime mai mare de a face o boală de inimă. Legătura cea mai puternică a fost cu accidentul vascular cerebral. Și era proporțională: cu cât gingiile erau mai bolnave, cu atât riscul creștea.

Cât de aproape e legătura? Atât de aproape încât bacterii care trăiesc în gură au fost găsite chiar în interiorul plăcilor de pe arterele inimii, la pacienți operați. Nu au ajuns acolo din întâmplare.

Dar partea care m-a impresionat cel mai mult e alta.Când gingiile bolnave sunt tratate, tensiunea arterială scade. Nu cu puțin, chiar cu valori apropiate de ce obține un medicament pentru tensiune.

Aici trebuie să fiu corect cu dumneavoastră pentru că despre subiectul ăsta se scriu multe lucruri exagerate, așa că vă spun limpede unde se opresc dovezile. Faptul că tratarea gingiilor scade tensiunea și calmează inflamația nu înseamnă că s-a demonstrat că previne infarctele. Pentru asta ar fi nevoie de studii mari, pe mii de oameni și pe mulți ani, care încă nu s-au făcut. Specialiștii spun limpede: îngrijirea gingiilor nu ține locul tratamentului pentru inimă. E ceva ce se adaugă, nu ceva ce înlocuiește. Deci nu vă spun să mergeți la stomatolog în loc să vă luați pastilele vă spun să mergeți și la stomatolog.

Drumul rapid: infecția

Până acum am vorbit despre focul mocnit. Acum despre celălalt risc — rar, dar grav. Endocardita: când bacteriile se opresc pe o valvă Inima are patru valve, un fel de uși care se deschid și se închid la fiecare bătaie ca să țină sângele într-un singur sens.De regulă, bacteriile care intră în sânge din gură sunt eliminate rapid și nu apucă să facă nimic. Dar dacă o valvă e deteriorată, operată sau înlocuită cu una artificială, suprafața ei nu mai e perfect netedă. Iar o bacterie care trece pe acolo se poate agăța. Odată agățată, începe să se înmulțească chiar pe valvă, protejată de sistemul imun. Se formează un depozit care distruge valva din interior și din care se pot desprinde fragmente, ducându-se oriunde în corp, inclusiv la creier. Se numește endocardită infecțioasă. E rară. Dar e una dintre cele mai grave boli din cardiologie: necesită săptămâni de antibiotic intravenos, de multe ori operație pe cord, și rămâne cu o mortalitate ridicată în ciuda tratamentului. Iar una dintre cele mai frecvente porți de intrare este gura.

Cine are motive reale de îngrijorare

Vreau să fiu foarte clar, ca să nu sperii pe nimeni degeaba: majoritatea oamenilor nu au acest risc. Dacă aveți inima structural sănătoasă, bacteriile din gură nu vă vor face endocardită decât în situații extrem de rare. Riscul înalt îl au oameni cu situații bine definite:

valvă cardiacă artificială sau inel/material protetic implantat pe o valvă
endocardită în trecut
anumite malformații ale inimii, din naștere

Pentru un om cu valvă artificială, periajul zilnic și ața dentară nu sunt igienă. Sunt tratament.

Câteva lucruri practice, dincolo de endocardită.

Dacă luați medicamente care subțiază sângele — după un stent, pentru fibrilație atrială, pentru o valvă artificială — spuneți-i medicului dentist. Trebuie să știe. Dar atenție: nu opriți singur aceste medicamente înainte de dentist. La majoritatea intervențiilor obișnuite, tratamentul se continuă. Riscul care apare dacă opriți medicamentul e mai mare decât riscul de a sângera puțin mai mult la gingie, iar sângerarea se oprește ușor, pe loc. Decizia de a schimba ceva o ia cardiologul, nu dumneavoastră și nu dentistul de unul singur. Unele medicamente pentru inimă se văd în gură. Câteva pot umfla gingiile. Altele usucă gura, iar gura uscată strică dinții mult mai repede. Dacă observați asta, spuneți-i medicului pentru că de multe ori există alternative.

Ce faceți concret, începând de mâine

Semne care înseamnă „mergi la dentist":

Gingii care sângerează când vă spălați pe dinți. Nu e normal. Și nu înseamnă că vă spălați prea tare.
Gingii roșii sau umflate.
Miros neplăcut al gurii care nu trece.
Dinți care par mai lungi decât erau — înseamnă că gingia s-a retras.
Dinți care se mișcă.

Oricare dintre ele înseamnă programare, nu „las că trece".

Ce faceți zilnic:

Periaj de două ori pe zi, câte două minute, cu pastă cu fluor. Ață dentară sau periuțe mici, interdentare, în fiecare zi. Periuța obișnuită nu ajunge între dinți și exact acolo începe boala. Dacă faceți un singur lucru nou după ce citiți articolul ăsta, faceți-l pe ăsta.

Control la dentist cel puțin o dată pe an. Mai des dacă aveți deja probleme cu gingiile, diabet sau o boală de inimă.
Renunțarea la fumat. Strică și gingiile, și arterele. Nimic altceva nu ajută atât de mult, deodată, pe ambele fronturi.

Și, cel mai simplu lucru dintre toate:

Dacă aveți o boală de inimă, spuneți-i dentistului, cacă aveți probleme cu gingiile, spuneți-i cardiologului, mai ales dacă tensiunea nu vrea să scadă cu tratamentul pe care îl luați.

Mă gândeam ieri la tinerii aceia care își primeau diploma. Fiecare dintre ei va vedea, în anii care vin, mii de oameni. Va vedea gingii inflamate la pacienți care n-au fost niciodată la un cardiolog. Va vedea, de multe ori, primul semn al unei probleme cu mult înainte ca ea să apară pe vreo electrocardiogramă.

Medicina dentară nu e despre dinți, e despre o parte a corpului care vorbește tot timpul cu restul.

Referințe 1.Sanz M, Marco del Castillo A, Jepsen S, Gonzalez-Juanatey JR, D'Aiuto F, Bouchard P, et al. Periodontitis and cardiovascular diseases: Consensus report. J Clin Periodontol. 2020;47(3):268–288. doi:10.1111/jcpe.13189 2. Periodontitis as an independent risk factor for cardiovascular disease: a systematic review and meta-analysis. BMC Oral Health. 2026. doi:10.1186/s12903-026-08890-7 — PMID 42393662 3. Gandhi KK, Batra C, Affendi H. Cardiovascular and anti-inflammatory effects of periodontal therapy: A systematic review and meta-analysis of randomized trials. J Periodontol. 2026 Jul 4 (online ahead of print). doi:10.1002/jper.70162 — PMID 42400461 4. Endocarditis prevention: time for a review of NICE guidance. Lancet Reg Health Eur. 2024. doi:10.1016/j.lanepe.2024.100876 5. 2023 ESC Guidelines for the management of endocarditis. European Heart Journal, 2023