Inima sportivului: când antrenamentul o întărește și când «ajutoarele» o îmbolnăvesc

Mergi la sală de trei ori pe săptămână, alergi în weekend sau te pregătești pentru primul tău maraton? Atunci inima ta se schimbă. Și e un lucru bun.

Problema apare când, pe lângă antrenament, intră în joc „ajutoarele”: pastile pentru masă musculară, injecții „de la un prieten”, pulberi pre-workout sau arzătoare de grăsimi cumpărate online. Unele dintre ele pot lăsa urme permanente pe inimă. Am vorbit recent despre acest subiect în fața lotului național de culturism și fitness cu sportivii pe care am obiectivul de a-i ghida pe un drum curat, centrat pe o inimă sănătoasă. Acum vă spun pe scurt și pe înțeles, ce am discutat: ce este normal la inima cuiva care face sport, ce o pune în pericol și de ce merită să te gândești de două ori înainte să iei ceva „pentru performanță”.

Și inima se antrenează

Inima este un mușchi. La fel ca bicepsul, se adaptează la efort: devine puțin mai mare, mai puternică și mai eficientă. Medicii numesc acest lucru „inima sportivului”. Nu este o boală, ci un semn că organismul răspunde bine la antrenament. Cum se schimbă depinde de sportul pe care îl faci. Cei care aleargă, pedalează sau înoată mult au o inimă care se lărgește, ca să poată pompa mai mult sânge la fiecare bătaie. De aceea, mulți maratoniști au în repaus doar 40–50 de bătăi pe minut, fără ca asta să fie o problemă. Cei care ridică greutăți au, de obicei, modificări mult mai mici, pentru că efortul lor este intens, dar scurt. Cel mai liniștitor lucru: adaptarea este reversibilă. După câteva luni de pauză de la antrenament, inima tinde să revină treptat la dimensiunile obișnuite.

Când o inimă mare nu mai e o inimă sănătoasă

Antrenamentul are o limită până la care poate „crește” inima. Studiile pe mii de sportivi de top arată că peretele inimii trece foarte rar de 13 milimetri, chiar și la canotori sau cicliști profesioniști. Dacă un om care face doar fitness are un perete mai gros de atât, medicul se gândește la două explicații: o boală moștenită a inimii sau folosirea de steroizi.

Uneori, sportul scoate la iveală o problemă care exista deja, dar nu dădea simptome. Așa se explică rarele cazuri de moarte subită la tineri sportivi, aproximativ unul sau doi la 100.000 pe an. Sub 35 de ani, de vină sunt de obicei boli genetice ale inimii sau o inflamație a mușchiului cardiac după o viroză. Peste 35 de ani, cea mai frecventă cauză este îngustarea arterelor inimii, la fel ca la orice om. De aici două sfaturi simple. Nu face efort intens când ești răcit sau ai febră. Și spune-i medicului dacă în familie cineva a murit brusc, înainte de 50 de ani. Nu doar campionii se dopează Când auzim de dopaj, ne gândim la ciclism sau la Jocurile Olimpice. Realitatea e alta. Aproximativ unul din 30 de oameni a folosit măcar o dată steroizi anabolizanți. Printre cei care merg la sală pentru aspect fizic, proporția ajunge la aproape unul din cinci. Acești oameni nu sunt testați niciodată antidoping. Mulți nu spun nimănui ce iau, nici măcar medicului. Ajung la cardiolog abia când apar problemele: tensiune mare la 25 de ani, palpitații, un infarct la 35. Un studiu american a comparat bărbați care ridicau greutăți și luau steroizi cu bărbați care se antrenau la fel, dar fără. La primii, inima pompa vizibil mai slab, se relaxa mai greu între bătăi, iar arterele inimii aveau mai multe depuneri. Cu cât luaseră steroizi mai mult timp, cu atât efectele erau mai mari. Ce fac, de fapt, aceste substanțe inimii Agenția Mondială Antidoping publică în fiecare an o listă a substanțelor interzise. Una dintre condițiile pentru a ajunge pe listă este riscul pentru sănătate. Iată, pe scurt, ce înseamnă asta pentru inimă. Steroizii anabolizanți sunt cei mai periculoși pentru inimă. Îngroașă mușchiul inimii într-un mod nesănătos, îi lasă cicatrici, cresc tensiunea și prăbușesc colesterolul „bun”. În plus, îngroașă sângele și favorizează cheagurile. O parte din aceste efecte nu mai dispar nici după oprire. Produsele vândute ca „alternative mai sigure” (așa-numitele SARMs) au și ele efecte nedorite asupra colesterolului. Substanțele care cresc numărul de globule roșii, cum este eritropoetina, fac sângele mai gros. Inima pompează mai greu, iar riscul de infarct, accident vascular sau cheag în plămâni crește, mai ales când ești deshidratat după efort. Hormonul de creștere și peptidele înrudite pot mări inima în timp, cresc tensiunea și glicemia, ducând uneori la diabet. Stimulentele sunt cele mai des întâlnite fără să știi. Se găsesc în unele pulberi pre-workout și arzătoare de grăsimi, chiar dacă nu scrie pe etichetă. Pot crește brusc tensiunea și pulsul, pot provoca aritmii și chiar infarct la oameni cu artere sănătoase. Pe căldură, pot duce la supraîncălzire periculoasă. Diureticele, folosite pentru „uscare” înainte de concursuri sau pentru a slăbi rapid, elimină apă și minerale importante, precum potasiul. Fără ele, inima își poate pierde ritmul. Au existat decese la culturiști exact în această perioadă.

Nici alte substanțe nu sunt nevinovate. Canabisul crește pulsul și, în prima oră după consum, riscul de infarct. Analgezicele puternice ascund durerea din piept, adică exact semnalul de alarmă de care ai nevoie. Cortizonul luat des crește tensiunea.

Cel mai mare pericol vine din combinații. Cine ia steroizi ia adesea și diuretice, stimulente sau insulină. Efectele se adună, iar inima ajunge să lucreze la limită.

Când e bine să mergi la medic

Fă o vizită la cardiolog dacă faci sport intens și observi oricare dintre aceste semne: • ai tensiune mare, deși ești tânăr și în formă; • simți palpitații, inima „o ia la goană” sau bate neregulat; • ai amețeli, leșin sau durere în piept în timpul efortului; • analizele arată colesterol „bun” foarte mic sau sânge prea concentrat; • în familie a existat cineva care a murit brusc, de tânăr.

Și dacă ai luat sau iei ceva pentru performanță, spune-i medicului deschis. Nu ești acolo ca să fii judecat, ci ca să fii ajutat. Fără această informație, diagnosticul poate fi greșit.

Referințe World Anti-Doping Agency. The 2026 Prohibited List — International Standard. Montreal: WADA; 2026. Pelliccia A, Sharma S, Gati S, et al. 2020 ESC Guidelines on sports cardiology and exercise in patients with cardiovascular disease. Eur Heart J. 2021;42(1):17-96. Morganroth J, Maron BJ, Henry WL, Epstein SE. Comparative left ventricular dimensions in trained athletes. Ann Intern Med. 1975;82(4):521-524. Pelliccia A, Maron BJ, Spataro A, et al. The upper limit of physiologic cardiac hypertrophy in highly trained elite athletes. N Engl J Med. 1991;324(5):295-301. Pelliccia A, Culasso F, Di Paolo FM, Maron BJ. Physiologic left ventricular cavity dilatation in elite athletes. Ann Intern Med. 1999;130(1):23-31. Sagoe D, Molde H, Andreassen CS, et al. The global epidemiology of anabolic-androgenic steroid use: a meta-analysis and meta-regression analysis. Ann Epidemiol. 2014;24(5):383-398. Baggish AL, Weiner RB, Kanayama G, et al. Cardiovascular toxicity of illicit anabolic-androgenic steroid use. Circulation. 2017;135(21):1991-2002. Adami PE, Koutlianos N, Baggish A, et al. Cardiovascular effects of doping substances, commonly prescribed medications and ergogenic aids in relation to sports: a position statement of the sport cardiology and exercise nucleus of the EAPC. Eur J Prev Cardiol. 2022;29(3):559-575. Deligiannis A, Björnstad H, Carre F, et al. ESC Study Group of Sports Cardiology position paper on adverse cardiovascular effects of doping in athletes. Eur J Cardiovasc Prev Rehabil. 2006;13(5):687-694. Mittleman MA, Lewis RA, Maclure M, et al. Triggering myocardial infarction by marijuana. Circulation. 2001;103(23):2805-2809.