Mișcarea și fibrilația atrială: cât e prea mult?

Mișcarea vă protejează inima, inclusiv de fibrilația atrială. Doar la volume foarte mari de antrenament, de nivelul sportivilor de anduranță, acest beneficiu pare să se inverseze. Asta arată o analiză amplă publicată în octombrie 2026 în European Journal of Preventive Cardiology, revista Societății Europene de Cardiologie. Fibrilația atrială este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac. Inima bate neregulat, adesea rapid, iar atriile nu se mai contractă eficient. Riscul crește mult cu vârsta: după 40 de ani, unul din patru oameni o va face pe parcursul vieții. Cea mai temută complicație este accidentul vascular cerebral, de aproximativ cinci ori mai probabil la cei cu fibrilație atrială. De ani buni auzim două mesaje care par să se bată cap în cap: „sportul face bine inimii” și „maratoniștii fac mai des aritmii”. Studiul de față încearcă să le împace și să răspundă la o întrebare concretă: de la ce cantitate de mișcare în sus începe riscul să crească?

Ce au analizat cercetătorii

O echipă de la Universitatea din Leicester (Marea Britanie) a adunat datele din 37 de studii publicate între 1990 și 2025. În total, aproape 1,3 milioane de oameni, dintre care peste 29.000 au avut fibrilație atrială.

Au comparat două situații:

• oameni obișnuiți activi față de cei sedentari;
• sportivi (alergători de maraton, schiori de fond, cicliști, canotori, înotători) față de non-sportivi. Noutatea studiului este că a transformat toate tipurile de mișcare într-o singură unitate de măsură, numită MET-ore pe săptămână. Așa au putut desena, pentru prima dată, o curbă care arată cum se schimbă riscul pe măsură ce crește cantitatea de efort. Vestea bună: mișcarea vă protejează În populația generală, oamenii cei mai activi au avut cu 22% mai puține șanse să facă fibrilație atrială decât cei sedentari. La femei, efectul a fost și mai clar: o reducere de aproximativ o treime. Cel mai mic risc a apărut la un volum de mișcare care înseamnă, de exemplu, cam 2–3 ore de alergare ușoară pe săptămână sau 6–7 ore de mers vioi. Este puțin peste recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, de 150–300 de minute de efort moderat pe săptămână. Cu alte cuvinte, pentru marea majoritate a oamenilor, mai multă mișcare înseamnă mai puțin risc. Nu există motiv de îngrijorare dacă vă plimbați zilnic, mergeți la sală sau alergați de câteva ori pe săptămână.

Celălalt capăt: sportivii de anduranță

La sportivi, imaginea se schimbă. Comparativ cu non-sportivii, ei au avut de aproximativ 2,7 ori mai multe șanse de fibrilație atrială. La bărbații sportivi, de peste 4 ori. La femeile sportive datele sunt prea puține pentru o concluzie fermă. Rezultatul este o curbă în formă de U: riscul scade odată cu mișcarea, rămâne jos o perioadă lungă, apoi urcă din nou la volume foarte mari. De ce s-ar întâmpla asta? Ani întregi de antrenament intens schimbă inima. Atriile se măresc, pot apărea mici zone de fibroză (țesut cicatricial), iar sistemul nervos care încetinește ritmul devine foarte activ. Combinate cu bătăi premature ocazionale, aceste schimbări pot crea terenul pentru fibrilație atrială. Ele nu apar la nivelul de mișcare al unui om obișnuit. Cât înseamnă „prea mult”, în ore Pragul de la care riscul a început să crească a fost de aproximativ 78 MET-ore pe săptămână, adică 6–7 ore pe săptămână de alergare, ciclism sau înot la intensitatea unui sportiv bine antrenat. Un MET reprezintă consumul de energie în repaus, iar MET-orele combină intensitatea efortului cu durata lui. Ca să vă faceți o idee, recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății înseamnă aproximativ 9–22 MET-ore pe săptămână, adică 2,5–5 ore de mers vioi. La acest nivel, riscul este deja mai mic decât la sedentari. Zona optimă, cu cel mai mic risc, a fost în jur de 26 MET-ore pe săptămână. Asta înseamnă 2–3 ore de alergare ușoară sau 6–7 ore de mers vioi. Abia în jur de 78 MET-ore pe săptămână riscul începe să crească. Asta înseamnă 6–7 ore de anduranță intensă: ciclism susținut, alergare rapidă sau înot de antrenament. Pragul este de 4–8 ori peste recomandări. Practic, îl ating doar sportivii de performanță și amatorii foarte dedicați: cei care se pregătesc pentru maratoane, ultramaratoane sau curse lungi de ciclism, an de an. Contează mai ales volumul acumulat de-a lungul vieții, nu o săptămână mai încărcată.

Cât de siguri suntem

Autorii înșiși spun că rezultatele trebuie privite cu prudență. Calitatea dovezilor a fost evaluată ca foarte scăzută, din câteva motive: studiile adunate sunt foarte diferite între ele, iar multe dintre cele pe sportivi sunt de calitate slabă; mișcarea a fost în mare parte declarată de participanți, nu măsurată cu dispozitive; nu s-a putut ține cont de alcool, consumat mai des de grupurile foarte active, și el un factor de risc pentru fibrilația atrială; sportivii sunt monitorizați mai atent, deci aritmiile lor sunt descoperite mai des. Pragul de 78 MET-ore este deci un reper util, nu o limită fixă validată. Este nevoie de studii mari, care să urmărească sportivi pe termen lung, inclusiv femei.

Ce să rețineți

Dacă sunteți sedentar, problema este lipsa mișcării, nu excesul. Începeți cu mers vioi zilnic și creșteți treptat. Dacă faceți sport recreativ câteva ore pe săptămână, sunteți în zona cea mai protejată. Continuați. Dacă vă antrenați pentru anduranță peste 6–7 ore intense pe săptămână, de mulți ani, nu trebuie să renunțați. Merită însă o evaluare cardiologică periodică, mai ales după 40–50 de ani. Controlați și ceilalți factori de risc: tensiunea arterială, greutatea, apneea în somn și consumul de alcool contează la fel de mult ca volumul de antrenament. Mergeți la medic dacă observați: palpitații sau senzația de bătăi neregulate, scăderea bruscă a performanței la efort, oboseală neobișnuită, amețeli sau leșin, dificultăți de respirație. Un ceas sau o brățară care semnalează ritm neregulat este un motiv bun pentru o electrocardiogramă, nu un diagnostic.

Sursa: Davies CL, Pallikadavath S, March DS, et al. Physical activity, atrial fibrillation and the dose-response relationship: a systematic review and meta-analysis. European Journal of Preventive Cardiology, 2026. doi:10.1093/eurjpc/zwag535