Paradoxul obezității: de ce părea că extra-kilogramele protejează inima – și ce a demonstrat, de fapt, un studiu recent

Ați auzit probabil, în ultimii ani, despre așa-numitul „paradox al obezității”: ideea, vehiculată insistent în presă și chiar în unele publicații medicale, că pacienții supraponderali sau obezi ar avea un risc cardiovascular mai mic după un infarct miocardic decât pacienții cu greutate normală. Sună contraintuitiv – și, așa cum arată un studiu proaspăt publicat în European Journal of Preventive Cardiology, chiar era.

De unde a apărut „paradoxul”

De-a lungul timpului, mai multe studii observaționale au arătat că pacienții cu indice de masă corporală (IMC) mai mare, evaluați după un infarct, păreau să supraviețuiască mai bine pe termen scurt decât cei normoponderali sau subponderali. Concluzia grăbită a fost că un IMC ceva mai ridicat ar fi „protector”. În realitate, acest tip de rezultat este frecvent generat de erori statistice și metodologice: ajustare insuficientă pentru factori de confuzie, includerea unor mediatori (diabet, hipertensiune) în model în mod eronat, populații de studiu diferite sau efectul de „supraviețuitor” (pacienții foarte slabi care ajung la infarct sunt adesea deja bolnavi cronic sau taraţi, ceea ce le crește artificial riscul aparent).

Ce a făcut nou acest studiu

Cercetătorii au folosit registrul național suedez SWEDEHEART, analizând datele a 173.617 pacienți internați cu infarct miocardic între 2010 și 2021 (vârstă medie 71 de ani, 66,7% bărbați, IMC mediu 27,1 kg/m²). Pe o perioadă medie de urmărire de 3,3 ani, 36,5% dintre pacienți au avut un eveniment cardiovascular major (MACE) – infarct recurent, accident vascular cerebral, spitalizare pentru insuficiență cardiacă sau deces cardiovascular.

Spre deosebire de studiile anterioare, echipa a folosit modele statistice mai riguroase (splines cubice restricționate, ajustare pentru factori sociodemografici, fumat și comorbidități) și a analizat separat rolul „mediatorilor” – diabetul, hipertensiunea și bolile cardiovasculare preexistente.

Ce au găsit

Relația dintre IMC și riscul de evenimente cardiovasculare majore s-a dovedit a fi în formă de „U”, cu riscul cel mai mic în jurul unui IMC de 25,1 kg/m² – practic limita dintre greutate normală și supraponderalitate. De aici în sus, riscul a crescut constant:

supraponderalitate (fără obezitate): risc practic identic cu greutatea normală; obezitate clasa I: risc mai mare cu 17%; obezitate clasele superioare: risc și mai ridicat.

Cel mai important: o mare parte din acest exces de risc a fost mediată de diabet, hipertensiune și boli cardiovasculare anterioare – adică exact bolile pe care obezitatea le produce sau le agravează. Cu alte cuvinte, „paradoxul” din studiile vechi apărea în mare parte pentru că analizele nu separau corect cauza (obezitatea) de consecințele ei (diabetul, hipertensiunea), sau pentru că nu ajustau suficient pentru vârstă și alte boli.

Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră

Mesajul practic rămâne cel clasic, dar acum confirmat pe una dintre cele mai mari baze de date cardiologice din Europa: excesul de greutate crește riscul cardiovascular, nu îl scade. Nu există un „bonus de protecție” pentru kilogramele în plus după un infarct. Ce contează, în schimb, este controlul factorilor asociați obezității – glicemia, tensiunea arterială, profilul lipidic – alături de un stil de viață activ și o alimentație echilibrată.

Dacă ați trecut printr-un eveniment cardiovascular sau aveți factori de risc, discutați cu medicul cardiolog despre greutatea corporală ca parte a unui plan de prevenție secundară, nu ca pe un subiect separat.

Sursă: Peder af Geijerstam, Pontus Hedberg, Nermin Hadziosmanovic, Claes Heldd, Tomas Jernberg, Moman Mohammad, Elmir Omerovic, Emil Hagström, Joakim Alfredssona, Body mass index and major cardiovascular events after myocardial infarction: A nationwide registry study, European Journal of Preventive Cardiology, 2026;, zwag410, https://doi.org/10.1093/eurjpc/zwag410